Reparatii Laptop Bacau
Sambata, 1 Noiembrie 2014
Aparut in ziarul Desteptarea
» vezi stirile din Bacau

Tanti Marghioala, o femeie moderna

Autor: Doina Mincu
2007-04-23 - Sectiunea Prima pagina

@ La 85 de ani, nu se vaita si nu cere nimic

Tanti Marghioala Vasca este, cu tot respectul, o mare figura. La 84 de ani, nu-i dai mai mult de 70. Are mintea ascutita si inima tare ca la 20 de ani. O cunoaste tot Urechestiul si nu auzi o vorba rea despre ea. Isi vede de casa, de pamant si animale, nu cere nimic de la nimeni, nu se plange si nu se sfadeste.

„Un model pentru comunitatea noastra”, spune primarul comunei Urechesti. Mai sunt unii care stramba din nas cand o vad pe bicicleta, dar numai din invidie, ca nu-s asa in putere ca ea. Am gasit-o in gradina casei, unde lucra de ceasuri bune, de la rasarit. O intreb cum se simte si, contrar asteptarilor, nu se plange de dureri sau de medicamentele scumpe. „Nu ma doare nimic. Sunt sanatoasa si am di tati. Cine munceste, are. Cine nu, se vaita.” Iar ea a muncit toata viata. A fost buna la carte. Drumul spre invatatura i s-a oprit insa dupa 7 clase. „Veneau invatatorul, directorul scolii si preotul sa-l roage pe tata sa ma dea mai departe, dar el nu s-a induplecat. A zis ca vinde o vaca, ma da la scoala, dar cu ce ma tine? Si avea pe atunci butoaie cu tuica, nu asa, dar asta mi-a fost soarta. M-a dat la croitorie. Trei saptamani, atat am stat ca a fost cu razboiul, dar am invatat taman sa cos. De la fuste la paltoane, la toate m-am priceput. Si caciuli am invatat sa fac. Mi-am zis: ce poate fi asa greu? Daca ai ambitie in viata nu cunosti piedici”. E mandra foc de cei doi nepoti, oameni cu carte. „Baiatul e inginer de informatica, calculatoare. Eu am vandut o vaca si i-am luat primul calculator. A zis ca nu m-o uita cat o trai. Fata e la a doua facultate”.

Munca e medicament

Daca faci ochii roata in batatura casei te uimesti: cosere cu porumb galben, pasari o multime, stive cu lemne, flori in fiecare colt, legume de tot soiul si o vie perfect legata. „Intr-o zi am infipt sute de haragi de vie. Uite, am pus aici carlige in pamant, sa o mai indesesc, sa aiba copiii ce bea. Si eu beau cate un pahar, dar nu m-a vazut nimeni in viata mea macar cu chef. Altele umbla bete pe ulita. Vinul nu-i facut sa speli rufe cu el, dar sa-l bei cu masura”. Curtea e plina de pisici, „altfel m-ar manca soarecii cu atatea boabe”. Are si grau, nu cumpara paine. „Nici nu stiu cat costa la magazin. Singura imi framant si coc painea. Singura cosesc, de nu are ce manca oaia dupa coasa”. Ziua incepe dimineata la patru. „Cand lucram croitorie, ma culcam la 10 si ma trezeam la doua. Patru ore dormeam pe noapte. Daca stau in pat dupa 4 ma dor oasele. M-am invatat cu munca si ma simt rau altfel”. Gradina mare e ca la carte. Straturile se intind frumos la soare. Tanti Marghioala merge iute pe carari si arata tot ce a rasarit din mana ei. Pisicile o insotesc frumos si parca o asculta. I se intind la picioare, se alinta. „Cu ele ma iau toata ziua, cu cainii si cu munca.” La TV nu se uita, ca a incercat o data si a vazut a doua zi numai pete negre. Tine la ochii ei. Vede sa puna ata in ac si citeste cuponul de pensie de se mira postarita. Animalele nu-i ies din cuvant si o asculta ca un om. „Asa mi-am crescut si cele doua fete. Cel mai greu e sa faci educatie. Pe copil trebuie sa-l educi pana la 7 ani. Daca nu reusesti, degeaba l-ai facut.” Teodosia, fiica cea mare, o asculta zambind cu drag. Severitatea e doar o masca de sub care zambesc ochii blanzi.

Impacata cu satul, cu viata, cu moartea

„Eu a trebuit sa fiu darza. Barbatul meu a fost slabut, a facut razboi, prizonierat, asa ca eu il otrocoleam. Toate betoanele din curte is facute de mana mea. Si fatada la casa. Mai la urma, inainte de a muri el, am comandat porti noi. M-a certat, ca ce ne trebuie. I-am zis: Cand oi muri, si o veni parintele, sa cada portile pe el?” Asteapta moartea linistita, impacata „Am vandut o vaca, am pus banii la CEC, sa nu se certe Teodosia si Floarea care sa dea pe una, pe alta”. Cu satul, tanti Marghioala se are bine. A botezat, a cununat, a ajutat cati a putut. „Nu m-am sfadit cu nimeni. Chiar daca am imprumutat bani la cineva si nu mi i-a dat inapoi, nu l-am sfadit. El crede ca-s ai lui, dar tot ai mei sunt, acolo, sus.” La plecare, ne arata bicicleta cu care uimeste oamenii pe drum. Rade povestind cum era sa incaseze o amenda. „M-a oprit Politia Rutiera. Cica sunt in varsta pentru bicicleta. Dar ce, scrie la lege vreo limita? Nu. Cat mai vad si mai aud, merg pe bicicleta. Cand n-oi mai putea, ma las eu, sa nu bag vreun om nevinovat in puscarie”. Acum, vreo doua zile, bicicleta sta sprijinita de perete. „Am imprumutat unui nepot ilicul cel reflectorizant si nu pot circula. Dar eu, numai pe bicicleta merg peste tot”. Ne despartim de parca ne cunoastem de o viata. Ne dam intalnire cand va implini 100 de ani. ...
[vezi toata stirea]


» informatii suplimentare despre ziarul Desteptarea